Cât de necesară este protecţia cărţilor electronice?

Un articol scris de David Pogue pe blogul NY Times discută problema cărţilor în format electronic şi banii pe care distribuitorii îi pierd atunci când cineva le piratează cărţile. Întrebarea de bază este dacă această protecţie şi toate standardele DRM sunt un rău necesar sau reprezintă doar un lacăt inutil pus în faţa cititorilor care doresc cu adevărat să plătească de dragul de a citi.

În primul rând trebuie să luăm în considerare faptul că orice protecţie aplicată unei cărţi poate fi înlăturată destul de rapid. Producătorii dezvoltă fel de fel de mijloace menite să stopeze pirateria şi s-a ajuns inclusiv la o amprentă digitală personalizată aplicată cărţilor, un watermark individual care să permită identificarea sursei în caz că o carte ajunge la liber pe Internet. O altă tehnologie propusă recent este e-book-ul care-şi schimbă vag textul la fiecare copiere, astfel încât după ce aceeaşi copie trece prin mai multe calculatoare, rezultatul este o versiune a cărţii radical diferită de original.

Întrebarea însă rămâne dacă toate aceste tehnici de protecţie nu cumva pun beţe în roate celor dispuşi să plătească, nevoiţi să folosească softuri recomandate de distribuitor pentru a putea citi. Este cunoscut faptul că o dată ce plăteşti pentru un EPUB cu DRM vei fi restricționat la un număr de 6 dispozitive. Sau numai pe Kindle, cum e cazul Amazon (aici se poate nuanța un pic, întrucât Amazon a reușit să creeze aplicații pentru diverse alte dispozitive). Totuși, să nu uităm faptul că ebook-urile cu DRM nu sunt proprietatea cumpărătorului. El și-a achiziționat doar dreptul de citire.

Tor Books UK este o companie britanică ce a decis să renunţe cu totul la DRM într-un experiment menit să cerceteze aspectul pirateriei ebook.

Concluzia lor a fost că rata pirateriei s-a menţinut constantă, în ciuda faptului că nu mai era nevoie să treci printr-un proces laborios de înlăturare a DRM-ului. Clienţii au plătit aceleaşi sume, vânzările nu au scăzut, profitul companiei a rămas nealterat.

Explicaţia poate fi dată de faptul că o dată ce primeşti o copie gratuită echivalentă cu originalul vei fi stimulat să cumperi următoarea carte în format electronic. Dacă preţul e decent iar compania furnizoare te lasă să citeşti pe ce dispozitiv vrei tu, în calitate de client vei fi stimulat să cumperi din acelaşi loc.

Chiar dacă Tor Books a pierdut 10% dintre clienţii dispuşi să plătească, a recâştigat acel procent din rândul celor care s-au bucurat că nu mai sunt limitaţi de protecţia DRM.

Un alt punct de vedere ce trebuie luat în seamă este cel al autorului. Ca părere strict personală şi în tandem cu cea a autorului sursei, pirateria cărţilor în format electronic nu dăunează, ci este mai mult e favorabilă celor care-şi pun numele pe copertă. Una din cărţile mele este disponibilă în format electronic, iar dacă ar fi să o găsesc într-o zi online, disponibilă gratuit, asta ar însemna pentru mine o mai bună distribuţie şi un grad mai mare de expunere.

Ca autor nu pierd bani; câştig cititori. Pierderea este strict a editurii. Situaţia este diferită – desigur – în cazul autorilor care trăiesc din vânzări, care decid să publice strict online, ori care primesc un procent substanţial din vânzarea variantei electronice a cărţilor; dar până şi aceştia nu pot să nege faptul că pirateria ebook le asigură un public la care în mod normal nu ar avea acces. Public din care o parte va decide să scoată din buzunar 3-4$ la apariţia următorului lor roman.

Desigur, se poate spune că experimentul nu e neapărat relevant. Tor Books sunt nișați pe proză scurtă sf și fantasy și publicul e relativ restrâns. Dar O’Reilly este o editură mare, axată pe tehnologie, care vinde ebook-urile în diverse formate fără DRM(pdf, epub, mobi, aplicații Android și chiar și alte formate mai exotice).

Concluzia care se poate trage din experimentul celor de la Tor Books este că subiectul pirateriei ebook este mult amplificat, iar vânzările contrazic cifrele. Pierderile vehiculate de edituri există, însă sunt cu mult mai mici decât cele prezente prin comunicatele oficiale. În plus, o carte piratată este cea mai bună formă de reclamă de care se poate bucura un autor și pe termen lung s-ar putea dovedi a fi chiar benefică vânzărilor ulterioare.