de Mihaela Oproiu
Totul a început în luna septembrie 2012, când eu și soțul meu am decis să mergem într-o vacanță de 3 săptămâni în Asia. Nu știam exact unde vrem să mergem, așa că am început să citesc. Mi-a plăcut așa de mult ce am citit că am vrut să merg în mai multe locuri pentru care 3 săptămâni nu erau de ajuns.
Am făcut consiliu de familie, ne-am analizat bugetul și am decis să încercăm să mergem 2 luni din care o lună în Thailanda. În noiembrie am luat biletul de avion și în martie am plecat în călătorie. Am planificat și nu am planificat. Știam în mare parte ce aveam să vizităm, dar nu ne-am așteptat nicio clipă la ce am găsit acolo: o lume pe care o iubești sau o urăști, o lume în care fie mergi în stațiuni de lux și nu prea ai contact cu lumea exterioară, fie dai nas în nas cu mirosurile de condimente și te amesteci printre localnici. Noi am ales cea de-a doua variantă.
În Thailanda am experimentat nebunia din Bangkok, spiritualitatea din Chiang Mai și liniștea insulelor. Tot ce vrei, Thailanda le are.
În Bangkok am încercat toate mijloacele de transport, de la trenul de viteză de la aeroport până în oraș la tuk-tuk și autobuzele fără geamuri.
Deși foarte puțini localnici vorbesc engleză, sunt gata să te ajute oricând. Dacă ai o harta la îndemână sunt bucuroși să îți indice direcția și chiar vin la tine pe stradă să te ajute dacă te văd dezorientat.
Am fost uimiți de bogăția templelor și de sărăcia din afară lor. Am negociat toate cumpărăturile și am mâncat numai mâncare locală. Ne-am făcut plinul de fructe proaspete și sucuri de fructe pe care până atunci le văzusem numai rar, și la prețuri extreme de mari, în supermarketurile românești. Evident din experiență nu a lipsit masajul pe stradă, cea mai bună metodă de a te reface după lungile plimbări de peste zi.
Chiang Mai l-am iubit din prima clipă. Poate a fost și mulțumită oamenilor foarte prietenoși și atmosferei de sărbătoare. Deși este un oraș cu 2 milioane de locuitori, străzile par pustii și foarte liniștite. E un oraș în care îți faci prieteni mergând pe stradă. Turiști sau localnici intră în vorba și ajung să bea o bere împreună.
Tot ce găsești în Chiang Mai este plin de mesaje profunde și spiritualitate. Am petrecut aici Anul Nou Budist și am participat la marea bătălie cu apă de Songkran.
Conform proverbului românesc ”Când norocu-și schimbă pasul, n-aduce anul ce-aduce ceasul”, am nimerit în Chiang Mai, în mijlocul Anului Nou Budist și a Festivalului Songkran, cea mai mare bataie cu apă pe stradă pe care am vazut-o vreodată.
Acest festival este derivat dintr-o tradiție mai veche. Jeff, gazda noastră de la hostel, ne-a povestit că în trecut tinerii se întorceau de anul nou în sat și își vizitau rudele mai în vârstă. Fiind foarte cald, oamenii din sat ieșeau la porți cu vase cu apă rece și îi stropeau pe drumeți să se răcorească. De aici s-a ajuns la o bătaie cu apă în care bărbați, femei, copii, vârsnici, turiști și localnici laolaltă se distrează udându-se cu apă timp de 5 zile.
Dacă ajungi în Chiang Mai de Songkran, pregătește-te să fii ud leaorcă. Gândește-te că mare parte a populației și a turiștilor nu fac altceva decât să se ude cu apă. În timpul zilei, în zona centrală, orașul e aproape blocat. Desigur, mai există și unele zone neutre.
Ia-ți cu tine o pungă etanșă pentru acte, bani și telefon. Nu te aștepta să fii uscat, te vor prinde oricum, în primele câteva minute de când vei ieși pe stradă. Te vor prinde în tuk-tuk, la semafor, sau pe scuter. Niciodată nu ești suficient de rapid. Noi ne întorceam de la cursul de gătit, 6 oameni, într-unul din taxi-urile cu cabină mare. La semafor, ne-am trezit în cadrul ușii cu câțiva thailandezi înarmați cu 3 găleți cu apă și un furtun. Credeți că a scăpat careva? 🙂
Tot simpaticul Jeff ne-a propus o ieșire. A pus în bena mașinii lui 2 butoaie cu apă, ne-a suit în ea și am plecat pe chei să ne batem cu apă.
Apa zboară peste tot. Arsenalul variază de la sticle, găleți, pistoale și ditamai flintele, la butoaie întregi cu amestec de apă cu gheață (o adevărată încântare) și furtune de pompieri. Apa, eh, nu e mereu cea mai curată. Mai ales pe chei, apa e din canal. Asta e, am supraviețuit.
Pentru insulele Thailandei cuvintele sunt de prisos. Cel mai bine vorbesc imaginile.
Dacă ar fi să aleg între țările pe care le-am vizitat deja (și nu sunt puține), Thailanda este țara unde m-aș întoarce de o mie de ori. Are atât de multe de oferit încât ai nevoie de o viaţă să o descoperi.
Și motivul pentru care voi iubi mereu această țară este acela că aici am primit cel mai frumos și mai așteptat cadou: am plecat doi și ne-am întors trei :).
Articol înscris în concursul <Thailanda, te iubesc!>, organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans și Tedoo.ro
Leave a Reply